Am ajuns acasă mai târziu decât de obicei, m-am așezat pe fotoliul roșu din fața ferestrei, lumina fadă a apusului îmi regenera parcă fiecare celulă. Am stat și m-am bucurat în tăcere, sufletul meu însă gemea odios de plăcere. Când geana de lumină s-a închis pe picioarele mele m-am ridicat doar ca să cad fanatic în genunchi, să mulțumesc Cerului pentru încă o zi de iubire, de lumină, de viață. Când mi-am ridicat privirea am zărit șocată o baltă de negru sub pervaz. M-am repezit să trag perdeaua, am realizat c-am rupt-o abia
